Va ganditi zi de zi cum pe nesimtite toti copii si adultii, in loc sa ia o carte in mana stau tolaniti la televizor si la calculator, in speranta ca-si vor imbogati vocabularul sau vor deprinde noi invataturi folositoare? Totul din ce am spus este adevarat, caci, saraca este mintea celui ce cartea nu a luat-o in mana, incercand macar sa citeasca cateva randuri. Sutem multi, noi, cei ce ne lasam influentati de cei din jur, acestia imbuibandu-ne capul cu tot felul de lucruri aberante, care, mai tarziu, pentru noi vor deveni dreptate. Vom ajunge sa nu stim ce este cuvantul, cat de pretios este acesta si cum ne poate ajuta doar daca incercam sa il punem pe hartie. Ce este cartea si cum vom ajunge peste doar cativa ani, daca o citim. Literatura, o ramura a placerii, a iubirii, inrudita prin multe mijloace cu cea a invataturii, reuseste prin maretia ei nemarginita sa ne aduca in jocul zgobiu al copilariei care, dupa cum stim noi, copii, este mult dorita de catre parintii nostri, acestia vrand sa dea timpul inapoi...macar pentru o secunda, sa simta iar cum este sa fii copil, sa stie ce inseamna o viata fara griji, sa guste din fericita libertate, care , unii dintre ei au pierdut-o acum multi ani.
Inchei spunand si adresand un mesaj celor din jur:
"Dragi copii, dragi parinti, fara literatura veti ajunge ca si copacul fara frunze, ca izvorul fara apa, ca o carte fara foi, mai pe scurt, ca omul fara viata!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu